Transparența Salarială și Egalitatea de Remunerare între Femei și Bărbați

Inegalitatea salarială între femei și bărbați persistă în România și la nivel european, în mare parte din cauza lipsei transparenței.

Fără acces la informații despre cum sunt stabilite salariile, angajații nu pot detecta discriminarea, iar angajatorii nu sunt stimulați să o corecteze.

Legea introduce mecanisme concrete care aduc vizibilitate acolo unde până acum exista opacitate.

Orice angajat poate solicita în scris informații despre nivelul său individual de remunerare și despre salariile medii ale colegilor care fac aceeași muncă, defalcate pe criteriul de sex.

Angajatorul este obligat să răspundă în cel mult 30 de zile lucrătoare. Dacă informațiile sunt incomplete, angajatul poate cere clarificări suplimentare.

Angajatorii trebuie să facă accesibile criteriile de stabilire a salariilor, nivelurile de remunerare și modalitățile de evoluție salarială (excepție: angajatori cu sub 50 de angajați).

Pentru personalul din sectorul public se adaugă obligatoriu și grilele de salarizare.

Anual, până la sfârșitul T1, angajatorul informează toți angajații despre dreptul lor de a solicita informații salariale și despre procedura aplicabilă.

Fiecare angajator trebuie să organizeze un sistem de remunerare care să asigure plată egală pentru muncă egală sau de valoare egală.

Evaluarea se face pe criterii obiective și neutre din punct de vedere al sexului, stabilite împreună cu reprezentanții angajaților.

Toate elementele de remunerare — prime, bonusuri, avantaje în natură — trebuie acordate pe baza unor criterii transparente și justificate obiectiv.

ANES pune la dispoziție instrumente și metodologii de sprijin pentru implementarea acestor evaluări.

Companiile cu cel puțin 100 de angajați raportează periodic diferențele de remunerare femei/bărbați către ANES, acoperind 7 categorii de date: diferența medie, diferența mediană, diferența la componentele variabile, diferența mediană la componentele variabile, proporția F/B care primesc componente variabile, distribuția pe cuartile salariale și diferența pe categorii de lucrători.

Companiile cu sub 100 de angajați pot raporta voluntar.

Corectitudinea datelor trebuie confirmată de angajator după consultarea reprezentanților lucrătorilor.

Inversarea sarcinii probei — odată ce un angajat prezintă fapte care pot sugera discriminare, angajatorul trebuie să dovedească absența acesteia.

Termen de prescripție de cel puțin 3 ani pentru acțiunile privind egalitatea de remunerare.

Despăgubiri integrale — salarii restante, prime, plăți în natură, prejudiciu moral și oportunități pierdute.

Instanța sau CNCD pot obliga angajatorul să prezinte orice probe relevante, inclusiv informații confidențiale.

Lucrătorii pot fi reprezentați de sindicate sau ONG-uri și pot acționa în justiție chiar și după încetarea raportului de muncă.

Angajatorul care nu se conformează deciziei instanței poate fi obligat la plata unor penalități cominatorii.