0 Comments

Decizia nr. 40/2026 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Clarificări privind prescripția dreptului la compensarea concediului neefectuat

Pe 9 martie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a pronunțat Decizia nr. 40/2026, oferind o interpretare esențială pentru litigiile de muncă privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.

Decizia este obligatorie, conform art. 521 alin. (3) Cod procedură civilă.

🧭 Contextul sesizării

Curtea de Apel București – Secția a VII‑a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a solicitat ICCJ să clarifice:

  • momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani pentru cererile privind compensarea concediului neefectuat;
  • dacă dreptul la compensare subzistă și pentru perioadele care depășesc termenul de report de 18 luni prevăzut de Codul muncii.

📌 Ce a decis ICCJ

  1. Când începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani

ICCJ stabilește că:

➡️ Termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data încetării raportului de muncă, atunci când este vorba despre pretenții bănești rezultate din concediul de odihnă neefectuat.

Această interpretare se bazează pe:

  • art. 268 alin. (1) lit. c) Codul muncii
  • art. 146 alin. (2) și (3) Codul muncii
  1. Dreptul la compensare pentru perioadele ce depășesc termenul de report de 18 luni

ICCJ face o distincție importantă:

SituațieDreptul la compensare
Angajatorul NU a oferit efectiv posibilitatea efectuării concediuluiDreptul la compensare subzistă, chiar dacă au trecut mai mult de 18 luni
Angajatul a avut posibilitatea reală să își ia concediul, dar nu a făcut‑oDreptul la compensare nu există

 

Cu alte cuvinte, responsabilitatea angajatorului de a permite efectuarea concediului este decisivă.

🏛️ Importanța deciziei

Această hotărâre:

  • uniformizează practica instanțelor în litigiile privind concediul neefectuat;
  • protejează angajații în situațiile în care angajatorul nu și‑a îndeplinit obligațiile legale;
  • clarifică limitele dreptului la compensare atunci când angajatul nu a dorit să își ia concediul, deși putea.

 

Ce ar trebui să faci în practică?

  • Dacă ești angajat: Documentează orice situație în care angajatorul îți refuză sau îți amână concediul. Aceste dovezi pot fi esențiale într-un eventual litigiu.
  • Dacă ești angajator: Asigură-te că oferi efectiv angajaților posibilitatea de a-și efectua concediul anual. O simplă notificare formală poate face diferența în fața instanței.

Decizia nr. 40/2026 a fost pronunțată în dosarul nr. 2742/1/2024 și este obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Sursa: https://www.iccj.ro/2026/03/09/minuta-deciziei-nr-40-din-9-martie-2026/